În lipsa unei comunicări publice coerente, rețelele familiale și comunitare rămân cele mai sigure surse de informare
Pentru mulți români din străinătate, adevărata „agenție de presă” nu este una profesională, ci una afectivă: familia. Părinții, rudele și prietenii din țară sunt primele persoane consultate atunci când o știre pare dubioasă sau când apare o informație importantă despre România.
Potrivit raportului calitativ Fake Check Diaspora realizat de Encore Research, familia și comunitatea sunt principalele filtre de validare a informației, înaintea oricărei surse media. „Prima sursă e mama din țară. Ea e presa mea”, spune o participantă din Spania. Alții confirmă că „verificarea” unei știri se face instinctiv, trimițând linkul către rude: „Îi dau lui tata, că el se uită la televizor în România și îmi spune dacă e adevărat.”
Comunitatea locală – o „mică Românie”
În Spania și Italia, parohiile ortodoxe, asociațiile culturale și grupurile de Facebook funcționează ca adevărate noduri de informare. De la anunțuri despre locuri de muncă și servicii consulare până la dezbateri despre politică, aceste spații au devenit, în timp, substitutul unei prese locale românești.
„La biserică se vorbește despre toate: ce s-a mai întâmplat în România, dacă s-au scumpit alimentele, cine a mai venit din țară. E un loc unde simți că ești parte din ceva”, spune un bărbat stabilit la Torino.
În Regatul Unit, comunitatea românească este descrisă ca mai fragmentată, însă rolul grupurilor online rămâne esențial. Grupuri precum „Români în UK” sau „Români la Londra” sunt, pentru mulți, principalul instrument de orientare socială. „Întreb acolo și aflu imediat: lumea răspunde, dar trebuie să știi pe cine crezi”, explică o respondentă.
Informația trece prin rețelele de încredere
Acest model de informare are o trăsătură comună: validarea interpersonală. O informație devine credibilă doar dacă e confirmată de cineva din cercul apropiat. De aceea, dezinformarea care pătrunde în aceste rețele devine mai greu de combătut – nu din lipsă de spirit critic, ci din încrederea personală. „Dacă îți trimite mama o știre, n-o mai verifici, că știi că ea nu ar vrea să te mintă”, spune un tânăr din Valencia.
De multe ori, știrile oficiale – chiar și cele corecte – ajung să fie respinse tocmai pentru că nu vin printr-un canal de încredere. Acolo unde instituțiile lipsesc, comunitatea devine mediatorul implicit al adevărului.
Căldură, dar și vulnerabilitate
Această solidaritate informațională oferă protecție și apartenență, dar și o breșă prin care pot pătrunde dezinformări emoționale. Grupurile comunitare distribuie rapid conținutul alarmist sau nostalgic („România se prăbușește”, „Se închid toate fabricile”), iar lipsa unor surse oficiale active amplifică fenomenul.
Raportul recomandă valorificarea acestor rețele de încredere pentru comunicare publică: parteneriate cu biserici, asociații și lideri locali, prin care mesajele verificate să circule natural, nu prin campanii rigide.
Într-o lume digitală saturată de informație, mama din țară sau prietenul din parohie rămân pentru diaspora garanția unei știri „adevărate” — chiar dacă nu întotdeauna sunt.
Potrivit raportului calitativ realizat de Encore Research în cadrul proiectului „Fake Check Diaspora”, octombrie 2025.
