Dincolo de oboseala informațională, românii din diaspora își afirmă atașamentul față de țară și nevoia unei relații bazate pe respect
În ciuda neîncrederii în presă și în instituțiile românești, în ciuda oboselii informaționale și a distanței geografice, românii din diaspora continuă să vorbească despre România cu emoție, afecțiune și dor. În fiecare poveste adunată în raportul Fake Check Diaspora, se simte același fir roșu: dorul de acasă și dorința de a nu fi uitați.
„România rămâne acasă. Nu e vorba că nu ne mai pasă, ci că vrem să avem pentru ce ne întoarce”, spune un participant din Italia. Fraza a fost reluată de mai mulți respondenți în forme aproape identice, confirmând că atașamentul față de țară nu dispare, ci se transformă: din patriotism retoric în loialitate critică.
O relație fragilă, dar vie
Raportul arată că relația dintre diaspora și România este una ambivalentă: deopotrivă afectivă și tensionată. Mulți români plecați se simt ignorați de autorități, dar continuă să urmărească ce se întâmplă acasă, să trimită bani familiilor și să voteze la fiecare scrutin.
„Ne uităm zilnic la știri, dar totul e ca un film pe care îl știi pe de rost. Speri să se schimbe ceva, dar nu prea se schimbă”, mărturisește un respondent din Germania.
Această implicare la distanță nu e superficială. Ea este o formă de solidaritate emoțională cu cei rămași în țară, un mod de a rămâne conectați la identitatea proprie. Pentru mulți, România nu e doar un loc, ci o parte a felului de a fi: „Chiar dacă trăiesc aici de 15 ani, tot român sunt. Acolo e inima mea.”
Nevoia de respect și de reprezentare reală
Una dintre concluziile centrale ale cercetării este că diaspora nu cere privilegii, ci respect. Participanții vorbesc despre nevoia unui dialog constant, fără superioritate și fără promisiuni electorale.
„Suntem români chiar dacă trăim în altă parte. Dar de multe ori simțim că statul ne consideră doar când e vorba de voturi”, spune o femeie din Spania.
Ceea ce lipseste nu este interesul, ci sentimentul de apartenență recunoscută. Mulți afirmă că și-ar dori o Românie care „să le vorbească cu încredere, nu cu suspiciune” și o comunicare publică bazată pe recunoașterea valorii lor.
Între speranță și maturitate civică
Studiul Fake Check Diaspora oferă o imagine nuanțată: românii din străinătate sunt un public critic, dar constructiv; obosiți de manipulare, dar dispuși să contribuie la soluții; distanțați fizic, dar profund conectați la identitatea lor națională.
„Ne e dor, dar nu de idealuri. Ne e dor de o Românie normală”, spune un tânăr stabilit la Londra.
Această maturitate civică, observă cercetătorii, reprezintă o resursă pentru viitor. Diaspora a învățat, prin experiență, să verifice informațiile, să compare surse și să nu se lase ușor influențată. Dar, pentru ca acest capital social să conteze, e nevoie ca statul român să-l recunoască și să-l implice activ.
România, ca legătură de sens
În final, raportul nu vorbește despre o diasporă ruptă de țară, ci despre una care a învățat să-și poarte România în sine. Dincolo de distanță, românii plecați rămân o parte esențială a societății românești, iar dezinformarea care îi vizează afectează nu doar percepția lor, ci imaginea noastră colectivă.
„Nu vrem să ni se spună ce să credem, ci să fim ascultați. Asta ar fi primul pas către o Românie care se respectă și se înțelege pe sine”, conchide un respondent din Regatul Unit.
Potrivit raportului calitativ realizat de Encore Research în cadrul proiectului „Fake Check Diaspora”, octombrie 2025.
